Ce mâncau românii acum 100 de ani în Postul Mare?

În ultimii ani, odată cu globalizarea, s-au schimbat radical obiceiurile alimentare. Astăzi, putem să mâncăm orice dorim și să cumpărăm la piață orice deliciu adus din Asia, Orient sau chiar de peste oceane din America. Totuși, în urmă cu 100 de ani, românii nu aveau atâtea opțiuni culinare.

Postul Mare cunoscut ca și Postul Paștelui este pentru oameni o perioadă de purificare sufletească, dublată și de o schimbare a alimentației. Din secolul al XIX-lea, țăranul român ţinea post mai bine de jumtătate din an, hrănindu-se cu mămăligă în toate combinaţiile posibile: cu ceapă, cu praz, cu murături, cu varză acră, cu usturoi, cu prune uscate ș.a.

În lucrarea scrisă în anul 1895 și intitulată „Igiena țăranului român” autorul dr. Gheorghe Crăiniceanu a dedicat un capitol întreg alimentației țăranului român. Potrivit autorului, hrana românului de rând era, de regulă, preparată în casă şi doar pentru o zi, maxim două. Căci în acele vremuri, mâncarea era foarte perisabilă, iar aditivi alimentari nu existau, ori beciurile mai răcoroase nu mereu erau de folos or, sarea era un lux pentru țăranul de rând.

Țăranul român era extrem de sărac și, oamenii erau obișnuiți să vândă ce era mai bun, astfel că le rămâneau de mâncat cele mai proaste alimente.

Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, pentru că era mai uşor de făcut, iar pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată sărbătorilor şi se consumau multe lucruri care astăzi nu se mai consumă: ştir, podbal, frunze de sfeclă, hrişcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă (Semințe de dovleac prăjite pe sobă și zdrobite mărunt în piuă: „Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântașu cu jufă”). Țăranii mâncau mămăligă chiar și „de trei ori pe zi”. Carnea era o raritate, deoarece ţăranii o vindeau pentru a putea cumpăra lucruri pe care nu le puteau produce în gospodărie. Mulți dintre țărani vindeau la târg și laptele, ouăle sau brânza. Nici măcar sătenii avuți nu obișnuiau să mănânce carne, „pe motiv că aşa s-au hrănit şi părinţii lor.

Cârciumarul satului trăia, de obicei, foarte bine, “laptele, ouăle, brânza, dacă le posedă, le vând în târg pentru a-şi procura alte necesare, adesea însă în profitul cârciumarului”.

Postul îi făcea să mănânce mai puțin. Care era cel mai de preț preparat?

Dr. Gheorghe Crăiniceanu consideră că numeroasele zile de post (peste jumătate din zilele anului) şi mai ales lunga perioadă de post din primăvară (Postul Mare) contribuiau mult la starea de malnutriţie a ţăranilor români: „S-a remarcat de către mulţi medici români că, ţeranul postind, se hrănesce rău tocmai pe timpul când are cea mai grea muncă a câmpului, pe postul Pascelui; şi iarna, cînd nu lucrează mai nimica, mănâncă mai bine. Mai toţi au cerut modificarea felului de postire. O cer şi eu, cu toate că sciu greutăţile ce sunt de preîntâmpinat”. Care era, totuși, cea mai de preț mâncare? “Găina umplută e cea mai aleasă mâncare ţărănească; ea se face la cumătrii, mese mari şi pentru aşteptarea drăguţilor”, afirmă autorul.

Articol semnat de muzeograful Mariana Iurcu

sursă: internet