Se împlinesc 29 de ani fără Ion Vatamanu – „slujitorul cuvintelor”
Astăzi, 9 august, se împlinesc 29 de ani fără Ion Vatamanu, poet, savant, om de stat, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. A fost unul dintre liderii mișcării de renaștere națională.
Marele savanta se naște la 1 mai 1937 în comuna Costiceni, județul Hotin (astăzi, Raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți), în familia lui Ion și Maria Vatamanu. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, după care urmează școala medie din satul vecin Vancicăuți pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955 lucrează ca învățător la școala din Costiceni.
În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Chimie. În 1962 debutează cu volumul de poezii Primii fulgi.
În 1973 a fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul oscilopolarografiei (1980-1989).
Între 1989-1991, împreună cu poeta Leonida Lari asigură conducerea ziarului Glasul, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în Republica Moldova, tipărit în Letonia cu sprijinul Societății „Dacia”.
Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei Columna.
În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte. Semnează Declarația de Independență a Republicii Moldova.
Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea ştiinţifică a satului în care s-a născut – blagian – veşnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca. „o grădină aleasă” generează o sinteză a liricului şi epicului, baladescului şi imnicului, a reacţiei publicistice imediate şi a reflecţiei sentimentâlo-existenţiale. Nu lipsesc accentele neopaşoptiste, atitudinile patetice de promovare a idealurilor naţionale. în volumul Atît de mult al pămîntului poetul acceptă ipostaza de tribun, de poeta vates.
Debutul lui Ion Vatamanu (Primii fulgi) era pus sub semnul unei temerităţi, explicabilă în epocă din perspectiva zilei de azi: poetul sfida canoanele încetăţenite (şi uzate, fireşte) de tradiţie, recurgînd la versul liber care, la ora aceea, mai stîrnea rezerve. Orice program se învecheşte prin însuşi faptul de a fi aservit orbeşte unui moment, precum şi de a conţine o doză de naivitate afişată, dublată de pretenţiozitatea oarecum barocă, ce se opune unei imagini unice despre misiunea şi fiinţa Poeziei. în timpurile noastre programatismul a devenit cam abuziv. Dincolo, însă, de momentele ostentativ-programatice, care ne scandalizează sau numai ne irită pe-o clipă, Poezia îşi urmeză în tăcere desăvîrşită lucrarea ei, pecetluită de taină şi sacră menire.
Ferm şi polemic la începuturi, spiritul novator al poetului intră pe parcurs în făgaşul firesc al disciplinei, „liniştii cuvintelor”, slujirii credincioase a lor al punerii Poeziei în slujba cunoaşterii. Credinţei adînci purtate cuvîntului înfiinţător de armonie, i se potriveşte cel mai bine liniştea, acordul ce se stabileşte între negrul pămînt al nostru şi alba lui linişte. (sursa: hasdeu.md)
Poetul se stinge din viață la 9 august 1993, și este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chișinău
